Stiu, titlul nu este foarte fericit. Asta mi-a venit, asta am scris. Chiar in acest moment urmaresc evenimentele asa cum se desfasoara prin intermediul televiziunii. Am si fost afara, m-am bucurat alaturi de oameni doar pentru simplu fapt ca se bucurau si ei. Nu stiu la ce sa ma astept in momentul asta de la noua guvernare, noul presedinte. Indicii arata spre bine insa indicii pot fi inselatori. Mi-a placut foarte mult contextul (2009) in care s-au intamplat aceste alegeri. M-am bucurat la maxim de Twitter, m-am bucurat la maxim de televiziune si de toate canalele media. Impartiale sau nu, sursele pe care le-am urmarit mi-au satisfacut nevoia de informatie. M-a dezamagit domnul presedinte prin gestul sau. Din punctul meu de vedere si-a jucat cea mai proasta carte posibila chiar atunci cand nu era nevoie. Castigator sau nu, trebuia sa respecte programul stabilit, atunci cand trebuia sa-si astepte randul pentru a-si face “speech-ul”. Nu cred in jocurile lor politice pentru ca nici ele nu cred in mine ca cetatean. Ma bucur ca am reusit pentru prima data sa ma mobilizez de doua ori consecutiv si sa merg la vot. Am avut si intamplari ciudate dar amuzante deoarece n-am votat la sectia la care am fost repartizat (in Bucuresti) ci aici in Petrosani pe o celebra lista suplimentara. Sunt foarte curios daca Nicolae Oncescu a votat in Bucuresti la Sectorul 1. Defapt as fi fost foarte curios daca as fi avut cum, vreodata sa aflu. Cert e ca imi pare rau ca am crescut. Imi pare rau pentru ca inteleg mai bine cum se joaca altii cu soarta mea. Imi pare rau ca nu mai sunt copil, sa trec prin aceste evenimente asa cum am trecut acum 20 de ani fara cateva zile. Practic stateam pe covor cu 3 masinute, imi simteam parintii “fojgaind” pe langa mine si mitraliere la televizor. Nu prea imi pasa de ce se intampla defapt. In concluzie n-am luat nici o punga, nici un calendar si nici un pix. Am aprins cateva tigari cu brichete rosii sau portocalii pentru ca nu aveam foc, dar atat! Am iesit pe strada, am claxonat, am ras si am fost filmat de ceva echipa de stiri locala (“icognito”). Da ce zici? O sa schimb eu simtirea sau invers? Iar in alta ordine de idei, ca sa nu uit, va multumesc tuturor, din tot sufletul pentru toate urarile de bine pe care le-am primit astazi. Fiecare cuvant bun ce imi este indreptat cantareste mai mult decat oricare numar de kilograme de orice fel.